CE MAI FAC
E atat de trist…
Dupa cum stiti, nu mai uit la televizor decat extrem de rar, totusi am urmarit trista incidentul din tabara de olimpici de la Busteni.
Sunt mama, in primul rand si pot doar sa imi imaginez ce este in sufletul parintilor fetitei decedate. Gandul meu se indreapta catre ei si pot doar sa sper ca fetita se afla acum printre ingeri.
In acelasi timp sunt si organizator de tabere si stiu ce responsabilitate apasa pe umerii mei, atunci cand plec la drum cu copiii. In acele zile sunt mama tuturor si trebuie sa am grija de toti si de fiecare in parte. Gandul meu se indreapta si spre acel om, organizator al taberei, care acum duce o povara greu de suportat.
Nu imi plac speculatiile presei. Nu imi place tevatura care s-a facut in acest caz. Nu imi plac exagerarile. Nu imi place deloc ce s-a intamplat!
Am stat si am analizat fiecare informatie pe care am cules-o. Am despicat firul intr-o mie de parti. Am hotarat sa nu aduc in discutie acest eveniment, apoi am revenit asupra deciziei mele. Imi trec prin minte crampeie din ceea ce s-a intamplat si consider ca pot scrie anumite lucruri din care toti sa avem de invatat.
Un lucru se intampla atunci cand mai multi factori se aduna la un loc. Nu se intampla nimic asa la voia intamplarii. Analizand cele intamplate:
– in tabara s-a consumat alcool
– un copil de 13 ani s-a indragostit si a fost nefericit in dragoste
– un copil de 13 ani s-a imbatat
– nu au existat suficienti supraveghetori
– un copil a cazut pe geam
– un copil a fost incuiat in camera
Un copil extraordinar A MURIT!
Nu stiu daca pot scrie mai departe…. imi tremura mainile si acum cand scriu… Totusi analizez…
Copiii au fost cazati intr-o locatie din jurul careia nu se puteau cumpara bauturi alcoolice. Copiii au adus bauturile de acasa!!! Nu se stie care dintre ei a facut-o. Un copil nu are nevoie de prea mult alcool ca sa se imbete…
Nu am nici un drept sa judec sau sa acuz, dar ma intreb:
De ce la varsta preadolescentei sau adolescentei copilului, un parinte nu controleaza bagajul copilului sau?
De ce organizatorul nu are o regula clara asupra consumului de alcool in cadrul taberei? Sau poate are, dar nu a fost bine aplicata?
La varsta adolescentei dragostea este un lucru minunat cu bune si cu rele.
Cat de tragica trebuie sa fi fost situatia ca cei implicati sa “se imbete” de nefericire?
Ce se ascunde in spatele acestei nefericiri?
Ce apasa pe umerii unui copil atat de emotiv?
O tabara este facuta pentru relaxare, pentru a avea experiente noi, experiente pozitive. Atat adultii cat si copiii ar trebui sa se simta bine.
Cum au ajuns sa se incuie in camere?
Unde erau ceilalti colegi?
Ce faceau noaptea?
Unde sunt regulile?
Sunt intrebari la care nu pot si nu vreau sa raspund, dar sunt intrebari pe care mi le pun, ca mama, dar si ca organizator de tabere.
Mi-au trecut prin mana sute de copii in taberele pe care le organizez. Stiu ce inseamna pentru ei libertatea si cat de important este sa fie in tabara, liberi de constrageri, dar asta nu ne impiedica pe noi organizatorii si pe ei, sa respectam cateva reguli clare si simple.
Stiu ca sunt copii teribilisti care inainte de a pleca de acasa strang bani pentru ca sa cumpere bautura… sa aiba in tabara. Stiu si, ca organizator, actionez ca atare. Parintii sunt pusi in garda, stiu si ei ce au de facut.
Niciodata nu plec cu mai mult de 8 copii la un adult supraveghetor. Este important sa-i poti avea pe fiecare sub ochi, chiar si de la distanta. Nu trebuie sa te bagi “in sufletul lor” si sa-i sufoci, trebuie doar sa ai un ochi patrunzator si prezent.
Regulile au rolul lor si trebuie respectate.
Siguranta este importanta.
Am avut pe mana copii neastamparati. Au invata sa respecte regulile pentru ca toti sa ne simtim bine.
“Eu vara nu dorm”… E important sa stii unde sunt si ce fac tinerii pe timpul noptii. Exista metode prin care sa le dai libertate, sa-i lasi “sa chefuiasa”, sa fie impreuna… dar si aici exista reguli si adulti in garda.
Daca parintii ar fi fost mai vigilenti… Daca supraveghetorii ar fi fost mai activi…. daca regulile ar fi fost respectate…. daca fiecare copil ar avea incredere in fortele proprii si nu ar claca la primul “insucces”…daca nu ar fi fost si un gram de ghinion…. daca, daca, daca…. poate situatia ar fi fost alta!
Copiii sunt minunati, sunt extraordinari si e normal ca vor sa creasca. Noi parintii si adultii cu care interactioneaza suntem acolo sa-i ajutam sa creasca frumos. Trebuie sa avem ochii deschisi si mintea limpede , sa-i iubim si sa-i certam, sa le dam libertate si sa-i tinem sub control.
Suntem aici pentru ei si pentru noi!
CE MAI FAC
Banii, soțul și soția…
Hello!
Azi vă scriu și oficial, pe site, că am început să scriu cartea pentru părinți ”Simplu și cu suflet”! O carte bazată pe povestea noastră, o poveste care se întinde pe mai bine de 25 de ani! Cartea era planificata de ceva timp, dar se pare că abia acum prinde contur.
Astăzi am hotărât să îți fac o surpriză și să îți ofer un întreg capitol! Azi vorbim despre Cuplu și bani…
——–
Simplu și cu suflet, Capitolul 7 – Gestionarea banilor în cuplu
Banii fac subiectul multor discuții contradictorii, atât în cuplu cât și în relația cu angajatorul, clientul, părinții, copiii sau prietenii.
Nu e un secret că gestionarea banilor în cuplu este una dintre principalele cauze ale divorțurilor din ziua de azi și nu sunt puține.
Oare există un secret legat de banii, în așa fel încât să fie suficienți și să nu creeze discuții interminabile, certuri și nervi? Răspunsul e simplu și trist: NU!
Totuși… sunt multe soluții care aplicate în cuplu, reduc tensiunea legată de bani și duc la echilibru financiar.
Vă spun o poveste…
Am fost norocoși… Nunta noastră a fost în totalitate plătită de părinții noștri, așa că nu am avut niciun stres legat de plata facturilor legate de eveniment. 😉
După nuntă, ca orice cuplu tânăr și la început de drum, am numărat banii primiți în dar… să vedem cât am strâns.
La acea vreme erau mulți. Nu mai contează câți!
Atunci judecam mai mult prin prisma dorințelor, decât prin prisma educației de acasă ( amândoi am crescut în familii care aveau o educație financiară echilibrată, făceau economii, nu se avântau în cheltuieli nejustificate). Totuși… la ce te puteai aștepta, la vremea aceea, acum 25 de ani, de la niște tineri de 25 și 27 de ani, dornici să pornească în viață cât mai ”bine”?
… așa că… ce ne-am gândit? Să cheltuim toți banii pe o super mașină Alpha Romeo.
Nu conta că stăteam într-o garsonieră. Nu conta că Daria urma să se nască peste mai puțin de 6 luni. Nouă ni s-a părut logic și necesar să cheltuim banii pe o mașină ca să facem un upgrade de la un Trabant verde, la un Alpha Romeo!
A fost o decizie luată împreună, dar fără prea multă judecată. Valoarea mașinii a scăzut chiar din momentul în care am luat-o, s-a dovedit a fi un model cu multe defecte de fabricație, dar, până la urmă asta nici nu contează. După un an ne-am dat seama că făcusem o greșeală și ar fi fost mai bine dacă am fi analizat mai mult prioritățile, dacă am fi gândit în perspectivă, dacă am fi luat în considerare veniturile și cheltuielile pentru următoarea perioadă, dacă…, dacă…
Asta e povestea noastră la început de drum, o poveste de demult, dar care, din păcate se aplică și multor cupluri de astăzi.
Fie că suntem tineri sau mai în vârstă, o parte dintre noi suntem cumpărători compulsivi. Mulți trăiesc de la un salariu la altul, iau credite care nu pot fi plătite, unii sunt datori vânduți, dar au ultimul tip de celular și haine de firmă.
Pe dinafară toți sunt bucuroși, înăuntru (în cuplu) sunt nervoși!
Cam așa stau lucrurile… tensiuni, certuri, reproșuri, nervi, cuvinte grele, despărțiri, divorțuri.
Ce e de făcut?
Greu de scris capitolul ăsta! Stau în fața laptopului și mă gândesc cum să scriu să nu-mi reproșați: ”ce vii tu și îmi spui despre bani!”… ”ce mai vrei cu sfaturile tale?” … ”parcă tu le știi pe toate!”
Haide să pornim altfel…
Scriu acest capitol în perioada pandemiei din 2020, în luna mai. Suntem de aproape două luni în stare de urgență, blocați în case. Două dintre afaceri ale familiei, un afterschool și un cabinet stomatologic, sunt închise prin ordonanță de urgență. Veniturile noastre active sunt 0! Noroc cu veniturile pasive!
Ce aș face dacă afacerea mea ar fi la început de drum, dacă aș avea un copil mic, dacă aș avea rate la bănci ( pentru casă, mașină, business)?
Am fost, acum 25 de ani, în situația de a renunța la job, ca să stau acasă cu copilul. La un salariu extrem de mic (cam așa era atunci în mass media), ce pretenții financiare să ai de la stat? Darius lucra la 3 cabinete stomatologice, ca angajat. Banii erau puțini!
Am hotărât, cam în aceeași perioadă, să trecem pe cont propriu, la afaceri proprii, un cabinet și o firma de design de site-uri web în 1996… Pe atunci lumea nici nu prea știa ce e aia Internet!
De aici pleacă ceea ce vă voi povesti…
Am fost de la început un cuplu!
Ne consultam în orice decizie financiară.
Am hotărât să punem banii în comun.
Am decis să nu ne întrebăm cine aduce mai mulți bani în casă.
Am decis să facem o listă exactă cu cheltuielile lunare, să știm ce și cât avem de plătit.
Am luat hotărârea împreună să muncim cât de mult putem, în așa fel încât să facem cât mai mulți bani, să facem economii, să avem rezerve financiare, să avem un venit constant. (am avut sprijinul părinților mei care ne-au ajutat foarte mult cu Daria, când era mică, dar asta discutăm în alt capitol).
Amândouă afacerile noastre depindeau de noi, de munca noastră zilnică, nu aveam angajați… așa că și veniturile erau limitate. Nu aveam un câștig lunar garantat.
Afacerea mea mergea greu, lucram mult și banii erau cât să ne acoperim parte din facturi… NICIODATĂ nu am auzit reproșuri legate de încasări sau munca depusă.
Cabinetul lui Darius mergea bine și încet, încet ne intram într-un ritm normal, din punct e vedere financiar.
Am reușit, să ne creem un flux monetar constant datorită faptului că…
Luam decizii împreună.
Analizam atent nevoile.
Cautam cea mai bună varianta preț-calitate, atunci când venea vorba de achiziții.
Prioritizam cheltuielile.
Discutam echilibrat și fără reproșuri.
Nu ne întindeam mai mult decât ne era plapuma.
Dacă apărea o problemă, după furtuna de cuplu (da, am avut și din astea!) eram capabili să ne așezăm și să găsim o soluție, nu întotdeauna ideală, dar suficientă.
Și, când tocmai ne-am stabilizat financiar, a venit criza din 2008. Cabinetul avea tot mai puțini pacienți, afacerea mea nu mai dădea randament, chiar dacă în ultimii ani începusem să activez și în domeniul imobiliar, tocmai ne mutaserâm la casă, în afara orașului și aveam mai multe cheltuieli.
Bani mai puțini, cheltuieli mai mari… Sursă clară de tensiuni în cuplu. Nici noi nu am scăpat de ele. Conturile noastre cu rezerve financiare se micsorau văzând cu ochii… Tensiuni…
Am trecut până la urmă și peste asta. Am reușit pentru că eram un cuplu și ne bazam unul pe celălalt, am știut să ne susținem reciproc, să ne adaptăm și să facem față greutăților. Despre adaptabilitate și susținere reciprocă vorbim pe-ndelete în următoarele capitole.
Acum situația e cu totul alta! De-a lungul anilor am clădit lucruri împreună. Am creat surse de venit activ și pasiv. Am învățat lecții împreună, am transmis mai departe învățăminte copilului nostru. Am învățat din greșeli și suntem extrem de aproape de independența financiară la care tânjim cu toții. A fost nevoie de amândoi în această ecuație, trup, suflet și minte!
Nu am fost perfecți, nici acum nu suntem, dar ne respectăm, luăm decizii împreună, ne străduim să vedem lucrurile și din papucii celuilalt, analizăm, renunțăm la reproșuri și găsim soluții… până la urmă de asta suntem un cuplu!
P.S. În momentul în care scriu acest capitol, în pandemie, departe de copiii cu care lucrez zilnic, îmi dau seama că atunci când vine vorba ”afacerea mea”, de afterschool, nu banii sunt motorul, ei vin și sunt bineveniți, evident, ci relația cu ștrumfii aștia mici, care îmi umplu ziua de energie!
Până la urmă viața, afacerea, relația cu banii ar trebui să fie legațe de pasiune și bucurie! Hai că mă opresc, am devenit prea emotivă!
————————
Dacă vrei să afli mai multe despre carte, dacă vrei să citești părți din capitolele scrise până acum, daca vrei să afli când se lansează, poti afla cu un click AICI!
CE MAI FAC
Gust, pasiune si un tort exceptional…
La multi ani, dragilor!
Mi-am propus ca in anul 2019 sa am mai mult timp pentru hobbyurile mele. 🙂
De cativa ani buni incoace, ma dedic pasiunii pentru educatia complementara a copiilor si sunt foarte fericita, iar anul acesta imi voi face timp si pentru celelalte pasiuni, una dintre ele fiind gatitul.
Azi va voi delecta cu un tort foarte fain, pe care Darius, sotul meu, l-a numit “Tort Mona Royal”, si pe care l-am facut de Craciun.
Voi pune acest articol si in categoria “parenting” a blogului. De ce? Pentru ca momentele dulci sunt cele mai bune de petrecut cu copiii vostri. 😉
Stati linistiti! Nu voi transforma blogul in blog culinar, dar… ca femeie “de moda veche”, cred ca a lucra cu copiii, a gati si a avea grija de familie e ceva ancestral, care merita facut, spus si scris. 🙂
E doar o parere personala, daca nu sunteti de acord cu ea, nu-i stres! Fiecare om e fain asa cum e el!
Oricum, reteta de tort o sa va placa! 😉
TORT MONA ROYAL
Blatul de nuca
Se bat 5 galbenuse cu 100 de grame de zahar si 2 plicuri de zahar vanilat. Se adauga 50 grame faina si 125 grame de nuca macinata.
Se bat 5 albuse cu 30 grame de zahar. Cand spuma este tare sa adauga treptat peste compozitia de galbenuse, amestecand incet pana se incorporeaza.
Se pune aluatul intr-o tava tapetata cu hartie de copt (eu am folosit o tava rotunda cu diametrul de 26 cm) si se da la cuptor la 150 grade. Blatul este gata cand trece testul scobitorii.
Blatul de bezea
Se bat 4 albuse spuma, se adauga treptat 250 grame de zahar, apoi jumatate de lingurita de otet si 1 lingurita de amido. Se obtine o crema de consistenta tare.
Se pune bezeaua in tava si se da la cuptor la foc foarte mic, pana se usca si devine crocanta in exterior.
Din compozitia de mai sus va iesi un blat de bezea cu diametrul de 26 cm si cam 20 de bezele mici pentru decorat tortul.
Crema de INKA
Se bat pe aburi 10 oua intregi cu 20 linguri de zahar si trei plicuri de zahar vanilat. Cand compozitia a inceput sa se ingroase se adauga o ciocolata cu lapte rupta in bucati si 5 linguri de INKA si se mai bate pe aburi pana crema devine de consistenta unei smantani mai groase. Se lasa crema la racit.
Doua pachete de unt de 82% grasime, la temperatura camerei se spumeaza cu mixerul si se adauga treptat crema batuta pe aburi, pana se obtine o crema consistenta.
Ganache de ciocolata alba
Se topesc 100 grame de ciocolata alba peste care sa adauga 50 ml de frisca lichida fierbinte.
Asamblarea tortului
Blatul de nuca se taie in doua. Jumatate se pune pe platou. Peste se pune o treime din crema de INKA. Se pune deasupra blatul de bezea. Peste blatul de bezea se toarna ganacheul de ciocolata (nu va fi un strat cu mai mult o decorare a bezelei). Peste ganache se pune inca un strat de crema de INKA si apoi se pune ultimul strat de blat de nuca.
Tortul se acopera cu crema ramasa si se decoreaza cu bezele sau dupa propriul vostru plac!
Spor si Pofta buna!
CE MAI FAC
Lectie de dresaj sau educatie
“Vrei sa primesti ceva, vii cu un 10.”- Lectie de dresaj pe baza de recompensa. Educatia e altceva. 🙂
” Tot ce ai tu de facut este sa iei note bune la scoala!”
” Notele sunt oglinda ta!”
“Tu trebuie sa inveti la scoala, atat!”
“Educatia inseamna sa inveti!”
Cam asta spun parintii copiilor lor, atunci cand vine vorba de educatie… atunci nu ma mir cand intreband un copil ce este educatia, raspunde: ” Educatia inseamna sa am 10 la scoala.”
STOP! CAT DE TARE AR TREBUI SA TIP CA SA MA AUDA SI SA MA INTELEAGA CINEVA?
Educatia este un drum, nu o destinatie.
Educatia nu insemna 10, FB sau primul loc la examenul de admitere.
Educatia este mai mult decat o nota.
Educatia implica suflet.
Educatia implica exemplu propriu.
Educatia este ceva ce vine din interior nu ce scrie pe un amarat carnet de note!
INTREBARE:
Vreti sa aveti copii care sa fie primii la scoala sau vreti sa aveti copii educati?
Sunt sigura ca mi-am ridicat in cap 7489 de parinti si 886 de dascali, cu intrebarea asta, dar mi-o asum. 🙂
Raspunsul la intrebare vi-l dati singuri, dar vi-l pot da si eu. Educatia nu exclude performanta la scoala si nici viceversa. Asa ca ATENTIE!
Educatia e mai mult decat o nota.
Un copil educat, s-ar putea sa nu aiba doar de 10, dar stie sa spuna multumesc, te rog si buna ziua. Stie sa zambeasca, sa ingrijeasca o planta, sa admire cerul si sa se bucure de constelatii. Stie sa cante fara frica, sa faca prajituri si paine, sa-si numere banii si sa economiseasca, sa protejeze natura si sa se bucure de ea, sa citesca sa vorbeasca in public fara frica, sa povesteasca despre muntii, ape si stramosi. Stie ce e istoria, geografia si sistemul solar. Stie unde se afla inima si ce rol are ea. Stie sa protejeze fiintele din jurul lui, sa daruiasca, sa fie altruist. Stie sa-i respecte pe cei din jurul lui. Ar curajul sa isi exprime parerea pentru ca are incredere in el. Un copil educat este un copil LIBER si sigur pe sine.
ASTA FACE EDUCATIA, DA SIGURANTA SI INCREDERE!
Educati-va copiii! Nu-i mai aburiti cu sintagme prafuite de care si voi radeti pe ascuns!
Educatia e mai mult decat o nota. EDUCATIA NE FACE CEEA CE SUNTEM!
LA MULTI ANI!… azi de ziua educatiei.